Atentatele de la Paris au început la New-York, în 11 Septembrie 2001

Atentatele de la Paris au început la New-York, în 11 Septembrie 2001

http://www.evz.ro/atentatele-de-la-paris-au-inceput-la-new-york-in-11-septembrie-2001-anti-opinie.html

La prima vedere, Angela Merkel, în primul rând, apoi ceilalți lideri vest-europeni care au fost impunători în părerea că valurile de refugiați arabi trebuie primite și diseminate de-a lungul, de-a latul și prin colțurile statelor membre ale UE, au comis o imensă eroare, pe care acum ar regreta-o năprasnic. Este, însă, ridicol să ne imaginăm așa ceva. Să vedem de ce!Sâmbătă, imediat după încheierea reuniunii Consiliului pentru Apărare Națională, președintele Francois Hollande a declarat: „Ceea ce s-a produs ieri în Paris şi în zona Saint- Denis este un act de război şi, în contextul războiului, trebuie să luăm deciziile adecvate. Asistăm la un act terorist comis de Statul Islamic împotriva unei ţări libere. Un act de o barbarie.” Cu alte cuvinte, Hollande spune că la „un act de război” îndreptat împotriva țării, Franța se consideră în fața unui „casus belli” și va răspunde ca atare, prin angajare plenară a militarilor francezi împotriva Statului Islamic. De semnalat că acest gest al Franței, țară membră a NATO, poate atrage după sine punerea în practică a articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord: „Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord- Atlantice.” Adică, aceleași consecințe ca și cele de după 11 septembrie 2001, când o coaliție NATO a intervenit militar în Afganistan. Această variantă ar rezolva, precum bila măiastru zvârlită, care dărâma mai multe popice, nu doar o țintă, ci mai multe. Prima, o intervenție NATO cu arme întrunite, nu doar aero, ar tranșa definitiv problema Statului Islamic. A doua, ar lua „caimacul” rușilor, care deja au repurtat succese notabile în Siria. A treia ar stinge carbunele aprins în zonă de americani și scăpat ulterior din mâna cu degetele bășicate de arsuri. Ar mai fi și alte aspecte, dar să ne rezumăm doar la cele ce pot fi considerate importante.

Privite lucrurile prin această prismă, devine lesne de înțeles și poziția aparent halucinantă de până acum, a unor țări membre ale UE, din categoria „Lux”, cu privire la încurajarea migrației arabe din zonele de conflict către Europa, mai mult, impunerea „cotelor obligatorii”. Populațiile Continentului ar privi cu maximă satisfacție o asemenea intervenție militară, care ar înăbuși perspectivele sumbre ale islamizării Europei. Deja agențiile de știri anunță că printre atentatorii de la Paris există un individ ajuns pe Continent recent, odată cu valul migrant. Astfel, legătura dintre invazia arabă care a înspăimântat Europa și atentatele de la Paris a fost făcută.

Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că, din pricina legăturilor cauzale anterioare, apariția Statului Islamic, inflamarea dramatică a situației din teritoriile pe care le-a ocupat, poftirea insistentă, cu brațele deschise, în Europa a milioane de refugiați arabi și atentatele de la Paris sunt parte ale aceluiași Scenariu. Dacă nu cumva, printr-un șir dialectic ceva mai lung, de tip cauză-efect, acest Scenariu nu a început chiar în 11 Septembrie 2001.